Ce este si ce nu este un PR? Se spune ca PR-ul este “arhitectul reputatiei�?, adica el are rolul de a construi, a consolida, si a valorifica imaginea unei organizatii /companii/persoane, asigurandu-se de credibilitatea acesteia (acestuia) in randul publicului vizat; dar este mult mai usor de spus ce nu este un PR:

* Un PR NU este cel care se ocupa de relatiile cu publicul (adica functionarul de la ghiseu)
* Nu manipuleaza prin informatiile pe care le transmite jurnalistilor, el doar transmite informatii cu un grad cat mai mare de obiectivitate (in limita posibilului), nu face reclama
* Nu se ocupa de lobby, afaceri publice, actiuni de propaganda sau marketing
* Nu se ocupa decat de scrierea comunicatelor de presa ca pe banda, acesta este doar o mica parte din atributiile lor, aceasta nu este decat o mica actiune prin care se poate indeplini un obiectiv din strategia de imagine.

Confuzia terminologică cea mai răspîndită pentru centrul şi estul Europei – unde abia se înfiripă chiar relaţiile cu publicul (penurie, absenţa personalului, masivitatea cererilor etc.) – este cea dintre relaţiile publice şi relaţii cu publicul. De altfel, Europa în general nu este scutită de această confuzie pentru că termenul este de origine americană şi îşi hrăneşte semnificaţiile dintr-un anumit context socio-politico-economic şi general uman. Pentru Europa de vest, regalistă şi centralistă „relaţiile publice” au fost relaţii cu publicul în sensul că deciziile luate de autorităţile regale superioare aflate la centru erau comunicate masei supuşilor care le executau. Prin urmare „relaţiile publice” se reduceau la comunicarea unilaterală cu publicul.

Deşi relaţiile publice sunt un fenomen comunicaţional al secolului XX rădăcinile acestei activităţi sunt la fel de vechi ca şi comunicarea. Istoria lor nu este decît istoria perfecţionării şi autonomizării managementului şi tehnicilor acestei activităţi comunicative. Am putea spune spre ex. că Iulius Cesar şi-a promovat imaginea personală prin astfel de tehnici, că în Roma antică existau campanii electorale, că Jocurilor Olimpice antice li se făcea publicitate. Constantin cel Mare si-a castigat crestinii de partea lui organizand Consiliul ecumenic de la Niceea. Stefan cel Mare construia biserici si manastiri , pentru a distrage atentia moldovenilor de la slabiciunea sa pentru femei. Negustorii sasi care-i purtau pica lui Vlad Tepes pentru ca-i tragea in teapa ingroziţi de aceste atrocităţi, au tipărit cărţi şi pamflete în care relatau despre cruzimea domnitorului . Aceste broşuri au ajuns şi în Germania şi vestul Europei, unde Dracula a ajuns să fie cunoscut ca un tiran sângeros. Si asa i-au stricat imaginea. Si lista ar putea continua.

Evenimentul pe care orice om de PR il are in sange este “Ziua portilor deschise.” Daca dai un mic search pe google , gasesti aceasta activitate la toata lumea. Mesajul transmis ar fi :” sunt o gazda primitoare .” Maiestria sta in a organiza evenimente care sa atraga atentia media , informatia sa ajunga la stake-holderi si sa contribui la acea imagine ideala pe care vrei sa o transmiti. Fie ca mergi si mananci eugenii la portile deschise , fie ca umbli pe plaja si fluieri oamenii care arunca gunoaie , fie ca scrii un comunicat de presa , de fapt transmiti un mesaj care la prima vedere este inocent .

Care este viitorul PR-ului ? Priveste filmul si inspira-te

Daca vrei sa aflii mai multe Luni – 12.05.2008 ora 17:00- pregatire Corel si PR , in campus