Cand am incetat sa mai scriu pe Raiul Meu , a fost din cauza ca nu mai pastram linia de acolo si nu mai puteam sa respect regulile de acolo. Adica sa nu transform blogul in jurnal.
Astazi m-am simtit un om implinit. ( las asta ca titlu )
Am plecat de acasa cu autobuzul ca de obicei , inghesuit pe un scaun incomod deasupra rotii din spate. Scaunul asta e asezat foarte prost acolo pentru ca un baiat ca mine de 1.83 si 90 de kile nu are unde sa isi puna picioarele. Mereu cand merg din Valu’ la Constanta mi se pare o eternitate.
Poate ca din cauza ca era soare afara , sau ca mirosea a iarba verde , sau din cauza unei ei , sau din cauza ca fac ceea ce imi place … oricum aveam o stare de bine. Cearta femeilor din microbuz nu m-a indispus ,cucoana de la ghiseul bancii unde mi-am platit rata nu m-a enervat cu vocea ei stridenta si nici macar tiganusii de 8-9 ani care se injurau in statia de tramvai.
Ajuns in sediu ma chinuiam sa fac site-ul nostru sa arate altfel , sa schimb continutul si sa potrivesc “la ochi ” culorile . In timpul asta stateam pe mess si incercam sa fiu diplomat cu cei ce ne-au facut site-ul si sa le argumentez de ce nu imi place ce nu imi place si cum mi-ar place . Si cand totul a fost gata , au mai schimbat ceva. Dar tot nu mi-a stricat buna dispozitie. Intre timp cantam cu Raluca , Corina si Nino si incercam sa apropiem Georgia de Romania , prin karaoke.
La ora 17.30 aranjam sala pentru training-ul lui Poto si al lui Cami. La ora 18.00 , participantii erau la usa. Am pus bannerele cu cea mai slaba fata puternica , am facut ultimele recapitulari , ca nu intelegeam ce trebuie sa facilitez , si a inceput trainingul. Sunt mandru ca Poto s-a descurcat mai bine decat mine la Get To Know-ul din recrutarea asta. Baiatul asta cu atitudine de smecher , asa cum l-am perceput eu acum 7 luni , a folosit tot ce a invatat si ne-a impresionat pe toti. Cel putin pe mine m-a convins ca are stofa .
Cred ca ceea ce m-a facut sa ma simt implinit s-a intamplat cu 2 minute inainte sa inceapa training-ul . Un tip cu ochelari , care statea langa mine pe scaun mi-a zis ca ma cunoaste. Eu ca sa fiu simpatic ( de fapt chiar sunt ) , i-am spus ca si mie mi se pare cunoscut si incercam sa-mi aduc aminte de unde. Acum un an dupa training-ul tinut de mine la SNV , vorbeam cu mai multi voluntari , iar unul dintre ei m-a intrebat cum poate sa faca pentru a deveni trainer. Era impresionat de modul in care ma comportasem eu , si vroia sa faca acelasi lucru. Era primul meu training , dar el nu stia , si nici eu nu i-am zis asta.
Tipul asta imi spunea ca l-am intrebat daca e student. El era elev in clasa a 12 a. Eu i-as fi spus ca dupa ce intra la facultate , daca-i place sa lucreze cu oamenii , poate sa intre in organizatie si sa devina trainer. Imi spune asta si incheie cu :”Si uite ca ai avut dreptate, am intrat la facultate si acum o sa ma fac trainer.” Cateva cuvinte pe care un om le-a tinut minte , timp de un an.
Am ajuns acasa si am pupat-o pe mama. De ziua ei nu am pupat-o si nici nu i-am luat cadou , doar i-am spus lui taica-miu ce sa-i ia. Mi-am dat seama ca sunt gesturi si cuvinte care valoareaza mai mult decat toti banii din lume. Si de aici concluzia zilei : Sunt un om implinit cu putini bani in buzunar.
